Vernisajul Expoziției
“La nature dans tous mes états”
pe 25 septembrie la 18:30,
la Clos du Parnasse 11E,
1050 Ixelles
1. Cine este Sabine Art Émotion ?
Sabine Art Emotion este numele meu de artist. S-a născut din căutarea unui nume care să corespundă cu ceea ce fac eu în picturile mele:
Sabine, prenumele meu,
Art, e ceea ce fac,
Emotion e cel mai important.
Emoția pe care mi-o dă tabloul pe care îl pictez mă ghidează, și îmi ghidează pensulele și alegerea culorilor.
Iar emoția pe care o va trezi în voi vederea acestui tablou este foarte importantă pentru mine.
2. De cât timp pictați și care este trecutul dumneavoastră artistic?
Mereu am desenat. În adolescență, în timpul studiilor, mi-am petrecut toate pauzele de studiu desenând și pictând. M-a relaxat, m-a odihnit. Uneori pauzele se lungeau… dar oricum am reușit foarte bine studiile.
De-a lungul anilor și în cariera mea profesională, am făcut multe training-uri în diferite tehnici artistice. Am participat la grupuri de pictură, ceea ce mi-a permis să fac schimb cu alți artiști și uneori să am o altă privire.
În 2014, am avut un accident major de sănătate în urma căruia mai am sechele. Pictura mea a fost un colac de salvare care m-a ajutat să trăiesc din nou. Astăzi, consider pictura și desenul ca profesie; iar această activitate mă ghidează în proiecte interesante.
3. Puteți să-mi spuneți ce va condus spre pictură?
Cred că, dintotdeauna, în capul meu se desenau imagini. Acest lucru s-a întâmplat în mod natural și reproduceam aceste imagini pe caietele mele de la școală, foile mele de notițe…
Profesorii de desen plini de inspirație au făcut restul, pentru a mă face să dobândesc o anumită tehnică care să-mi permită să reproduc din ce în ce mai bine imaginile capului meu pe un suport.
4. Câte tablouri ați abandonat sau lăsat neterminate? Și, cât timp petreceți în fața unei pânze?
Să abandonez o pânză? E foarte rar. Dacă chiar nu-mi place, îl transform astfel încât să-mi dea emoția pe care o caut.
Când pictez, timpul se oprește și doar viața reală îmi amintește că trebuie să mă opresc (ex. copiii întreabă când mâncăm). În orice caz, fiecare tablou mi-a cerut zile de muncă.
5. Care sunt subiectele sau temele dvs preferate și cum au evoluat picturile dvs de-a lungul anilor?
Marea este subiectul meu preferat. Când eram tânără, navigam pe corăbii mari și puteam admira cât de diferită este marea, la orice oră din zi sau din noapte.
Și natura mă inspiră foarte mult, este și frumoasă, variată și vrăjitoare. Și este atât de în pericol astăzi, încât este esențial s-o arăți pentru a deveni conștient de asta.
Personajele sunt rare în tablourile mele. Și dacă sunt prezente, sunt mai mult ca accesorii. Niciodată nu sunt subiectul principal în tablou. Nu suntem noi invitați pe acest Pământ pe care îl maltratăm atât de mult?
De-a lungul anilor, tehnica mea a fost rafinată și asociată cu imaginația mea, care este dezlănțuită și îmi ghidează degetele, pensulele și culorile mele. Acest lucru îmi permite, văzând un peisaj, o imagine, o floare, să văd cum le voi pune pe pânza mea.
6. Aveți un pictor preferat? Vă influențează sau nu? Și în ce măsură?
Îmi place mult Van Gogh, Magritte și Folon. Dar, în general, sunt curioasă de ceea ce fac alți artiști. Îmi place să privesc îndeaproape un tablou, pentru a surprinde emoția și tehnica pictorului. Dacă există influență, o surprind în emoție.
7. Care este creația dvs preferată și de ce? Aveți și alte pasiuni în afară de pictură?
Este greu să ai o singură lucrare preferată. „Migdalul în floare” de Van Gogh, „Păsări”, o acuarelă mică de Folon, „Domaine d’Arnheim” de Magritte. Dar aș putea cita multe alte lucrări cunoscute sau mai puțin cunoscute. Punctul comun al acestor lucrări e că ele mă fac să vibrez!
Și, da, am și alte preocupări: familia mea este o parte importantă a vieții mele. Soțul meu, copiii mei și nepoata mea, care reprezintă continuarea Vieții; acuarela: pe lângă vopseaua acrilică pe pânză, îmi place foarte mult să lucrez în acuarelă. Când călătoresc, pensulele, acuarelele și un caiet sunt mereu în valiză. Călătoria ocupă un loc important în viața mea. Să văd alte orizonturi, alte peisaje este inspirant, în capul meu se creează imagini, fotografiile mă ajută să-mi păstrez reperele și noi picturi sau acuarele încep să se nască.
Să întâlnesc oameni și să fac un schimb de idei.