Interviu cu artista
Anca Codrea
După ce a studiat limbi străine și a urmat cursuri de asistență socială la Universitatea din București, Anca își dă seama că Arta o reprezintă mai bine și se regăsește acolo cu pasiune. Acum pictează, descoperă sculptura și îi ajută pe artiști să facă salturi cuantice în cariera lor, în calitate de coach…
1. Îmi imaginez că pictura este o pasiune care vă motivează. Când ați simțit prima dată că arta este calea dvs?
În primul rând, mulțumesc Mirela că m-ai contactat pentru acest interviu.
Prima dată când am simțit că arta este calea mea, aveam 7 ani. Scriam deja poezii și asta a continuat intens timp de 35 de ani. Arta a continuat pentru mine cu literatura: romane, nuvele, poezii.
Când aveam 14 ani, am participat la Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română – care a avut loc la Brăila unde am câștigat locul 4. Prin urmare, arta devenea din ce în ce mai importantă în viața mea. Cât despre pictură, a trebuit să aștepte destul de mult. Nu credeam că am talent. Chiar dacă profesorul de pictură de la școala mea primară mi-a spus odată, după ce am pictat cercuri în stilul Kandinsky, că am talent. Privind înapoi la asta acum, este uimitor, cât de mult încredere în sine este un factor atât de important în exprimarea artei. Pictura a început să mă cheme din ce în ce mai mult în timpul unei călătorii în America, la Key West, când am vizitat atât de multe ateliere de pictori încât am fost profund impresionată. Apoi, în 2010, ea a apărut în sfârșit în viața mea prin scrierea unei trilogii. A fost atât de intens încât scrisul a trebuit să cedeze loc picturii. A fost și după un moment de suferință profesională. De atunci pictura a ocupat primul loc în viața mea de artist în paralel cu sculptura, pe care am început să o studiez în 2012 la Academia Constantin Meunier din Etterbeek. Am inventat chiar și un stil de pictură-sculptură.
2. De câți ani pictezi? Ce tehnici picturale folosești și în ce constă puterea ta ca artist?
Pictez de 11 ani. Am început cu ulei pe pânză și îmi amintesc de acest prim tablou, a fost un portret care spre uimirea mea a stârnit reacții de genul: „dacă continui așa, picturile tale vor deveni adevărate fotografii” . În acel moment, mi-am dat seama că nu vreau să imit realitatea, ci mai degrabă să reprezint stări de spirit. Așa că am experimentat și cu acrilic, apoi cu cerneală pe hârtie de orez (Monalisa mea este făcută folosind această tehnică) și apoi pastel. Apoi am adăugat obiecte pe pânzele mele. Apoi am integrat colaje. Particularitatea mea, cred, este culoarea. Mi s-a spus de mai multe ori că am talent la combinarea culorilor. Și este, de asemenea, adevărat că, culorile puternice îmi dau energie. Întotdeauna mi-am dorit să învăț mai multe, să mă perfecționez. Am urmat o școală privată de artă și am studiat sculptura din 2012.
3. Care sunt subiectele sau temele tale preferate și cum au evoluat picturile tale de-a lungul anilor? Ce te inspiră?
Subiectele sau temele mele preferate? După cum spuneam, la început am creat o mulțime de picturi abstracte. Am avut și o perioadă în care am creat tablouri semifigurative – la fel la început. Subiectele și temele variază: când vine vorba de o pictură abstractă, pictura este intuitivă. În ultimii ani, este adevărat că pictura mea a încorporat mult figurativ. În 2019, am expus tablouri inspirate de arta stradală și pop-art. De curând, am început să creez tablouri inspirate din familia mea, copiii mei și mi-am imaginat și o serie de tablouri inspirate din visele mele.
4. Te influențează sau nu critica, oricare ar fi ea? Și în ce măsură?
Ah, criticile! Prea mult timp am lăsat partea negativă a unei critici să mă influențeze. Dar este adevărat că în pictură criticile nu au fost prea virulente. Avantajul unui tablou față de un roman este că pictezi ce vrei. Dacă pictura este abstractă, nimeni nu-și dă seama. Un roman, pe de altă parte, folosește cuvinte, deci este mai deschis criticii. Evident, un artist este o persoană de o mare sensibilitate. Dar când ai încredere în tine, când știi valoarea muncii tale, critica nu poate avea decât o conotație pozitivă.
5. Se spune că „Tablourile au o viață proprie care derivă din sufletul pictorului. “. Ai un pictor preferat? De ce ?
Da. Și eu cred că picturile sunt o prelungire a sufletului artistului. Nu știu cine a spus asta, dar de curând mă gândeam la picturile mele dintr-o perspectivă filozofică și am ajuns la aceeași concluzie! Când pictezi, angajezi o parte din sufletul tău. Un pictor preferat? Nu am. Pe unii dintre ei îi admir, da. Îmi amintesc când am văzut unul dintre tablourile lui Monet într-un muzeu. M-a mișcat atât de mult!
6. Ai alte pasiuni decât pictura?
Pe lângă faptul că sunt pictoriță, sunt scriitoare și sculptor. Desigur, ai nevoie de timp pentru a continua să creezi și, deocamdată, echilibrez timpul dedicat familiei mele și copiilor mei mici și timpul dedicat artei.
7. Ce sfat(e) le-ai da oamenilor care visează să devină pictor?
Oamenilor care visează să devină pictori și artiști, le voi spune: nu ezitați! Presupunând că ești artist: este multă muncă și cu cât o faci mai repede, cu atât mai bine. Este o aventură minunată să fii pictor, pentru că descoperim un alt univers, care încarcă energie, dă aripi, însoțește ca un prieten fidel de-a lungul vieții și ajută să ne exprimăm, să exprimăm tot ce nu putem exprima altfel. Acest lucru ne ancorează în misiunea vieții noastre, ne permite să observăm lucrurile din alte puncte de vedere. A fi artist este super important pentru că abia atunci îți întruchipezi misiunea. Când o recunoaștem public! Sunt de multă vreme în umbră și știu importanța de a ieși în lumină. Și aș mai spune: chiar dacă nu vinzi nimic, nu contează. Nu acesta este scopul. Scopul este să reușim să luăm în serios dorința de a crea, dacă ea ne cheamă, pentru că aceasta înseamnă că ne realizăm. Cunosc destul de mulți oameni care au talent artistic, dar din păcate îl consideră un hobby. Pentru a remedia acest lucru, însoțesc în calitate de coach oameni care au o tentă artistică și doresc să o dezvolte. Când creezi artă, îți îmbogățești viața. Știi de câte ori m-am întrebat de ce creez? Și răspunsul a fost: să surprind și mai mult viața. Când mă uit la picturile mele din casa mea, simt că aduc ceva artistic acestei lumi. Uneori mă întreb: cum am făcut asta? A te exprima prin artă este o activitate atît de plină de satisfacții, încât aș vrea să-i conving pe toți să devină artiști:
Începeți să pictați! Începeți să scrieți! Vă va face viața mai frumoasă!