Interviu cu
Georgeta Suta

1. Scrisul și pictura sunt mai mult o meserie sau o pasiune pentru tine? Pentru toți cei care nu te cunosc încă, ne poți spune ceva mai multe despre tine?

De mică am fost atrasă de frumos și am admirat foarte mult oamenii care reușeau să-și exprime sentimentele prin culori sau cuvinte. Nu m-am gândit niciodată să public cărți și am crezut că pictura va rămâne un vis irealizabil. Poezia și pictura sunt pasiuni pentru mine, sau mai bine zis evadarea mea din viața de zi cu zi, din viața agitată pe care o trăim.

Am început să scriu poezie destul de târziu. La 50 de ani am avut lansarea primului meu volum de poezie intitulat „Cuvinte nerostite” publicat in 2017 la editura Grinta, sub conducerea lui Romeo Ioan Rosiianu. Apoi, în 2019, la aceeași editură, am publicat al doilea volum de poezii „Entre noir et blanc”! În paralel, versurile mele au apărut și în mai multe antologii colective de poezie.

Am început să scriu primele versuri după sosirea mea în Belgia (2013) și a fost un mod de a-mi exprima dorința de a mă întoarce acasă, pentru cei dragi dar și o recunoștință pentru tot ce am găsit aici, adică oameni minunați pe care i-am cunoscut și care mi-au fost aproape într-o perioadă dificilă a vieții mele. Și, de la poezie la culori, a fost doar un pas, momentele de singurătate au deschis calea către un pământ minunat și… colorat.

2. Când scrii? În ce moment al zilei? Cât timp dedici scrisului? Dar picturii? Ai un „ritual”, ore fixe?

Nu, nu am program fix, scriu când am chef, pictez când am timp liber și starea sufletească necesară. Scrisul este mult mai ușor, o poezie vine ca vântul sau ca o adiere, este sufletul care îmi vorbește și care depune, în locul meu, cuvânt după cuvânt pe hârtie. Starea de spirit contează foarte mult. Pictez adesea când sunt tristă sau epuizată din cauza ritmului agitat al vieții. Este ca o terapie, o evadare într-o lume frumoasă, plină de culori.

3. Care sunt temele tale preferate și de ce? Cum ai început? Care a fost momentul declanșator?

După cum am spus deja, sosirea mea în Belgia a fost destul de dureroasă. Ca pentru orice persoană, la început, simțeam lipsa părințilori mei, lipsa țării. Singurătatea și dezrădăcinarea mea au dat naștere primelor mele versuri. De la vers la culori, a fost doar un pas! Tema mea preferată la început am fost eu însumi și apoi natura. Scriiam ce simțeam și atunci natura a devenit pentru mine cea mai mare minune din lume. În pictură, mereu am fost captivată de abstract, este o lume incredibilă în care totul este posibil.

4. Ai un poet preferat și de ce? Dacă nu, ce autori te-au influențat cel mai mult? Și în pictură?

Da, cred că toată lumea îl iubește pe Eminescu. Şi eu. Totuși îmi plac și Adrian Păunescu și Nichita Stănescu. Aș putea spune chiar că poeziile lui Adrian Păunescu și implicarea lui în viața tinerilor din timpul adolescenței mi-au influențat foarte mult dragostea pentru poezie. Vezi, nu voi uita niciodată fenomenul cultural „Cenaclul Flacăra”…

Cât despre pictori, în copilărie, am fost impresionată de lucrările lui Picasso și când am ajuns în Belgia, în orașul lui Rubens, nu m-am putut abține să nu fiu atrasă de lucrările lui. Aici am avut șansa să o cunosc personal și pe Vinciane Closset, o pictoriță extrem de „realistă” care este un adevărat exemplu pentru mine.

5. Care sunt inspirațiile tale artistice, influențele tale?

Natura, viața, oamenii sunt pentru mine subiectele care îmi trezesc adevăratele emoții și simt nevoia să le împărtășesc altora prin modul în care le apreciez și le percep.

6. Cât timp ai nevoie pentru a realiza un tablou? Ce tehnici folosești? Și pentru a scrie o poezie, în cât timp crezi că este gata pentru public?

Nu am „numărat” niciodată timpul necesar pentru un tablou. Totul se învârte în jurul stării mele de spirit din acea zi, sau în zilele următoare când pot interveni pe pânză și pot face unele modificări. Îmi place abstractul și tehnica turnării.

Când vine vorba de poezie, poți merge zile în șir fără să poți măcar să creezi o strofa și sunt momente în care poezia vine de la sine și în zece minute este gata!

7. Care este tabloul tău preferat? Și poezia ta preferată?

Nu pot alege un singur tablou deoarece fiecare dintre lucrările mele reprezintă una dintre stările mele de spirit. Când mă despart de un tablou, mă simt „sărăcită”. Când pleacă, tot ce-mi mai rămâne este fotografia lui și regretul.

Pe de altă parte, poezia, o împărtășesc cu mulți oameni și, totuși, îmi rămâne în suflet.